duminică, 20 noiembrie 2011

Zero barat !

De cateva zile... mai specific de 7 zile am o mie de ganduri . Stau , ma fac ca ascult lumea si in acelasi timp imi vin o mie de ganduri si imi trec mii de imagini prin fata ochiilor. Zilnic de atunci imi zic ca asta ar fi un bun subiect de postat . Si cu toate astea stau de cateva minute bune cu pagina deschisa la "Postare noua" si parca toate ideile alea au plecat in tarile mai calde. 
Iara mi s-a debusolat busola, mi-am pierdut vestul . Asa imi trebe. E vina mea. In loc sa imi rezolv piticii cand era cazul am inchis ochii si am mers mai departe. Si acuma ma lovesc de tot ce am lasat nerezolvat .
Luni am avut de ales intre nou si vechi. Ia ghiciti voi ce am ales eu ? Exact ! Ati ghicit ! Singura problema e ca stiu ca daca as putea da timpul inapoi , si as putea alege din nou , nu as schimba absolut nimic. Da , da ! Stiu ! Toate-s vechi si noi is toate , trecutu e trecut, trebuie privit viitorul , nu poti trai din amintiri . Ce a fost nu mai vine ... cunosc toate astea. Si cu toate astea tot ma comport ca un copil de 5 ani razgaiat .
 Lumea imi zice sa vorbesc si sa ma descarc , poate mai primesc si un sfat bun care sa ma ajute si bla bla bla-uri dinalea. Problema e ca nu am nevoie de sfaturi. Stiu deja toate raspunsurile la toate intrebarile mele. Stiu cauza, stiu efectul. Stiu ce as sfatui eu daca ar fi problema altuia. Si cu toate asta tot nu fac nimic. Nu vreau sa fac nimic. Cand faci ceva inseamna ca accepti situatia si mergi mai departe. Eu nu vreau sa merg mai departe. Imi placea locul in care stateam inainte. 
Nu e nimic nou sub soare, nu ar fi nimic ce sa doara mai mult sau mai putin decat a durut pana acuma. Deci nu ar trebui sa fiu asa acuma. Dar au inceput toate gandurile sa roiasca in jurul piticului meu. L-au ametit , a cazut in cur si nu mai vrea sa se ridice.
Azi am fost in sfarsit in Amnas. Cand am intrat in satutul ala mi s-a parut atata de rece , de strain , de sec. Dupa cateva ore in schimb totul s-a schimbat . M-am simtit acasa. Ma uitam la biserica aia si parca totul era bine. Asa cum trebuia. Pentru cateva secunde s-au oprit toate gandurile. Eh.. toate astea au trecut dupa ce am vazut pancarda cu Amnas taiata ...
Mi dor de copila aia care nu statea sa gandeasca mult. Se intreba scurt ce vroia cel mai mult si dadea din coate pana avea tot. Si pe urma mergea mai departe. Acuma am ajuns copila aia care sta si se tot gandeste ce vrea si asteapta sa ii se asterne totul pe masa frumos ambalat . Pentru ca nu mai vede rostul de a se chinui. Pentru ca dupa ce vede totul frumos ambalat in fata ochiilor da totul la o parte pentru ca nu ii mai trebuie.
Vreau doar sa se opreasca toate gandurile astea. vreau sa pot sta cateva min si sa imi golesc mintea, uitandu-ma intr-un punct fix. Vreau sa pot dormi noaptea fara sa visez amintiri ... si scenarii prost facute, fara sa ma trezesc dimineata nervoasa. Vreau sa imi impusc piticul dracu sa ma lase in pace!!
Doare extraordinar de tare golul ala ce a ramas in mine. Dar incapatanarea mea se pare ca e mai mare ca durerea asta.
De cateva ore imi rasuna in cap doar : "Am fost cel mai bogat din lume cand n-aveam nici un ban ".

Hmm.. si eu care ziceam ca nu am idei de "Postare noua" ...

3 comentarii: